Pe scurt: un receptor GPS află unde se află măsurând cât durează semnalul de la mai mulți sateliți până la el. Din aceste durate rezultă distanțele, iar din distanțe, prin intersecție, rezultă poziția. Sunt necesari cel puțin patru sateliți vizibili: trei pentru coordonate și unul pentru corectarea ceasului receptorului.
Navigația prin satelit pare magie, dar se bazează pe fizică simplă: viteza semnalului este cunoscută, iar timpul se măsoară foarte precis. Despre rolul mai larg al sateliților pe orbită, de la comunicații la observarea Pământului, găsești o prezentare în sateliții artificiali: ce fac pe orbită și cum ne ajută la navigație. Aici explicăm doar mecanismul calculului de poziție.
Ce transmite de fapt un satelit de navigație
Un satelit de navigație transmite continuu un semnal radio care conține ora exactă a emisiei și informații despre orbita lui. Satelitul are la bord ceasuri atomice foarte precise. Receptorul compară ora de emisie cu ora propriului ceas și află cât timp a călătorit semnalul.
Cum se transformă timpul în distanță
Distanța se obține înmulțind timpul de călătorie cu viteza luminii, pentru că semnalul radio se propagă cu această viteză. Chiar și o eroare de o milionime de secundă ar însemna sute de metri, de aceea contează atât de mult măsurarea timpului. Fiecare satelit îți dă astfel o distanță, nu o direcție.
De ce ai nevoie de patru sateliți
O distanță față de un satelit te așază pe o sferă imaginară în jurul lui. Cu două sfere ai un cerc, cu trei ai două puncte, dintre care unul este absurd, de obicei departe în spațiu. Ceasul receptorului este mult mai puțin precis decât cele de pe sateliți, așa că al patrulea satelit ajută la corectarea acestei erori.
- receptorul primește semnalele mai multor sateliți;
- măsoară timpul de călătorie al fiecărui semnal;
- calculează distanțele față de sateliți;
- găsește punctul unde se intersectează sferele;
- folosește al patrulea satelit pentru a-și corecta ceasul.
Câte orbite și ce înălțimi sunt implicate
Sateliții de navigație se află pe orbite medii, la aproximativ 20.000 de kilometri deasupra Pământului, astfel încât mai mulți sunt vizibili din orice punct al planetei. Alte tipuri de sateliți au altă înălțime: cei de observare stau mult mai jos, iar cei de comunicații fixe se află la circa 36.000 de kilometri.
| Tip de orbită | Înălțime aproximativă | Exemplu de folosire |
|---|---|---|
| Joasă | Sute de kilometri | Observarea Pământului |
| Medie | Circa 20.000 km | Navigație |
| Geostaționară | Circa 36.000 km | Comunicații și meteorologie |
De ce apar erori de poziție
Erorile apar din mai multe cauze: atmosfera încetinește ușor semnalul, clădirile îl reflectă, iar ceasul receptorului nu este perfect. În orașe cu clădiri înalte, poziția poate sări câțiva metri. Receptoarele moderne combină semnale de la mai multe sisteme de navigație și corectează o parte din aceste erori.
Cum își iau sateliții poziția exactă
Pentru ca receptorul să calculeze bine, trebuie să știe unde se află fiecare satelit în momentul emisiei. De aceea semnalul conține și date despre orbită, actualizate de stații de control de pe Pământ. Stațiile urmăresc sateliții, calculează mici abateri și le transmit înapoi, iar receptorul folosește aceste informații în calcul. Fără ele, erorile s-ar aduna de la o zi la alta.
Întrebări frecvente
GPS-ul folosește internetul?
Receptorul primește semnalele direct de la sateliți și nu are nevoie de internet pentru a-și afla poziția. Internetul ajută doar la hărți și la pornirea mai rapidă.
Funcționează GPS-ul în interior?
De regulă slab, pentru că semnalul este foarte slab și este atenuat de acoperiș și pereți. Telefonul folosește atunci și rețelele radio sau wifi din jur.
Sateliții de navigație transmit și poziția mea?
Nu. Ei transmit doar semnale în aceeași formă către toți, iar receptorul își calculează singur poziția.
Mai multe explicații despre știință, de la atomi la galaxii, găsești pe OrizontNews.

